Hello world!

Postat de Libelula, Luni 16 Noiembrie 2009

Trebuia sa o facem si pe asta: avem blog.
La cate se intampla pe aici, si cate “aventuri” traim in fiecare zi, de la atzele papusilor, pana la replici care ne obsedeaza mult dupa ce se termina spectacolele… Ce sa mai… Daca ar sta cineva sa ne filmeze toata ziua, ar iesi un film documentar de mare succes. Mereu spunem asta, cu filmatul… Sa va spun, asa, pe fuga, ce se petrece acum in companie. Se coase un cordon pentru burta mare (prea mare?) a lui Mos Craciun. Cordonul nu se va vedea, dar legea nescrisa de aici este ca totul sa fie ca si cum s-ar scoate la vedere pe scena oricand. Trebuie sa fim pregatiti pentru tot.
Se raspunde la mailurile care ne cer spectacole de Craciun.
Intr-un colt, se susoteste pe subiectul “cum e aia cerere de oferta? Iti cer eu ce imi oferi tu?” Evident, colegele mele glumesc linistite pentru ca stiu ca doar la usa distanta de ele, o minte stralucita :)) este prinsa intre “reply” si “excel” cu toate aranjamentele pentru petrecerile de Craciun.
“Dati radioul ala mai incet, va rog!”
Papusile de la Muzicantii din Bremen sunt bagate la loc in cutia lor. Cat sunt ele de agitate in timpul spectacolului si cat de linistite sunt acum. Parca sunt la bai, intr-o statiune plina cu pensionari carora nimeni nu le cere nimic. Stau tolanite, cu capetele sprijinite unul pe altul.
“Si cum ar trebuie sa sune anuntul asta de angajare?” Da, da… Avem si chestiunea asta in plan: sa ne cautam colegi noi. Emi are dreptate: daca omul are talent si nu are experienta, cum facem? Sa vina si sa spuna “bai, eu cred ca sunt bun de animator, ia sa va arat”. Maria, care vede ce scriu, imi zice ca, dupa parerea ei, cei mai multi o sa vina cu girafe facute din baloane. Se rade. Ne amintim de petrecerea de la ziua ei de nastere, cand i-am umplut biroul de girafe facute din baloane.
Trebuie sa ma opresc aici cu postarea asta. Urmeaza o mica discutie unde trebuie sa ne dam cu parerea ce o sa facem si cum o sa-i alegem pe cei care au chef sa devina clowni sau printzese… sau ce-o mai fi… Poate unii vor sa fie reni…

Cel putin o data pe saptamana, cineva de la Libelula o sa scrie pe blog. Abonati-va, sa nu pierdeti micul nostru “raport de activitate”.

Pa! :)

P.S. Inainte de sedintza-discutie, ma duc sa ii fac Mariei o girafa din baloane. :))))

Postat in Libelula |

4 Comentarii

  1. Robert spune:

    Felicitari!!!

  2. cristina spune:

    Buna
    Multa bafta!

    Am participat la un spectacol la Carturesti la piesa Hansel si Gretel.
    Baietelul meu a fost f impresionat si eu de asemenea. Unde mai tineti spectacole?
    Imi place viziunea prezentarii si in plus se creeaza o atmosfera intima cu publicul spectator aproape de actori si papusari.
    Unde puteti fi urmariti?

  3. Libelula spune:

    Buna Cristina,
    te asteptam maine la City Mall la ora 18.00. Spectacolul va fi tot Hansel si Gretel iar dupa spectacol Alba ca zapada si piticul vor avea un program de animatie cu baloane si face-painting. Nu e atmosfera de la Carturesti caci spatiul e la alte dimensiuni dar vin multi parinti cu copii si s-ar putea sa-i placa si baietelului tau atmosfera. In rest, in curand o sa putem tine mai usor legatura caci vom avea un newsletter la care se vor putea abona toti cei care vor dori sa stie pe unde jucam si unde ne pot vedea.

  4. brandusa oanca spune:

    Buna dragele mele “libelule”

    Ma bucur mult pentru ca v-ati facut acest blog.Sunt atat de multe de spus,amintiri si trairi,din aceasta poveste, care se cheama LIBELULA.
    Noptile albe pe care le faceam,lucrand, pentru ca totul, a doua zi sa arate impecabil!
    Putinele ore de somn pe care le furam, adormind pe placi de burete si inveliti cu balotul de melana.
    Nu ne mai era foame,pierdeam notiunea timpului, ne trezeam ca s-a facut dimineata,dar toate astea,nu le simteam.Traiesti intr-o alta lume,lipsita de monotonie,departe de cotidian,in care putini oameni pot intra,pentru ca,poate nu ii intereseaza sau nu gasesc portita. Atunci cand faci totul cu dragoste si pasiune,nimic nu mai conteaza.
    Bucuriile si satisfactiile, sunt picaturi mici,care una cate una,iti unplu sufletul,poate secatuit de viata cotidiana.
    Ar mai fi multe de spus,dar…..
    Cu mult drag, va imbratisez
    Brandusa Oanca

Lasa un comentariu